Ivan Patzaichin, legenda canoei românești, a împlinit 70 de ani pe 26 noiembrie. Septuplu medaliat la Jocurile Olimpice, de patru ori cu aur și de trei ori cu argint, de nouă ori campion mondial, Ivan Patzaichin a înnobilat sportul românesc cu performanțele și personalitatea sa.
Un astfel de eveniment nu putea trece prea ușor, așa că prietenii i-au pregătit lui Ivan o petrecere surpriză la clubul Fratelli din Capitală. Familia și câțiva apropiați l-au scos pe cvadruplul campion olimpic la o cină intimă, care s-a transformat într-o baie de mulțime. ”Pentru prima impresie, a fost organizată o masă de 12 persoane. Au ciocnit câteva pahare, au ascultat câteva melodii lipovenești interpretate de un ansamblu care nu lipsește de la ziua lui Ivan. Apoi, sub pretextul unei vizite a clubului, l-au dus pe Ivan într-o sală mare din spate, unde în mare liniște se adunaseră 500-600 de prieteni. Când a intrat, s-a aprins lumina, iar toți l-au aclamat. Ivan a fost extrem de surprins”, povestesc cei care au fost de față.
PCH: ”Suntem un singur neam”
Ziua marelui Ivan Patzaichin a fost marcată și de un apel-manifest al suporterilor dinamoviști din Peluza Cătălin Hîldan. Într-un anunț postat pe pagina de facebook, PCH propune ca delegațiile României și Republicii Moldova să defileze împreună la festivitatea de deschidere a JO de la Tokyo 2020.
Mesajul PCH:
România și Moldova ÎMPREUNĂ la Jocurile Olimpice de la Tokio – 2020
Pe 26 noiembrie 1949 se năștea prin mila lui Dumnezeu, la Mila 23, jud. Tulcea, cel mai mare canoist pe care l-a cunoscut omenirea, stăpânul apelor, Ivan Patzaichin. Sportivul dinamovist este campion olimpic la 4 ediții ale JO (1968, 1972, 1980 și 1984)
Astăzi, când maestrul împlinește 70 de ani, astăzi, când ne apropiem de sărbătorirea a 101 de la Marea Unire, suporterii lui Dinamo, alături de toți iubitorii sportului, doresc să-i ofere lui Ivan, sportului românesc și nației române, UN CADOU ISTORIC:
APELUL nostru către Comitetul Olimpic Român și către Comitetul Național Olimpic și Sportiv din Republica Moldova pentru a face toate demersurile necesare pentru ca cele două delegații olimpice să participe împreună la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Tokio, pe 24 iulie 2020, sub un singur drapel.
Este un apel pe care îl lansăm către toate instituțiile de presă din România și din Moldova.
Acesta este cel mai mediatizat eveniment mondial și dorim să folosim ocazia pentru a transmite lumii întregi că frații de pe cele două maluri ale Prutului vorbesc aceeași limbă și se închină aceluiași Tricolor. Două delegații într-una singură, sub un singur drapel, Roșu, Galben și Albastru.
Fiecare delegație își va lua acasă medaliile cucerite. Aceste trofee, și sperăm să fie cât mai multe, ar intra în palmaresul Statului pe care sportivii îl reprezintă.
Există precedent în privința aceasta. Alte state despărțite din rațiuni politice au participat împreună la JO. Cele două Germanii sau cele două Corei au reușit acest lucru. Și au făcut-o pe fondul unor mari tensiuni. Cu atât mai mult trebuie să reușim noi.
Pagaia frântă și Patria ruptă
În 1972, la JO de la Munchen, în seriile de calificare la cursa de Canoe simplu 1000 m, după primele lovituri, pagaia lui Patzaichin s-a rupt. Regulamentul de concurs permitea oprirea cursei doar dacă se produceau nereguli în primii 25 de metri.
Însă, arbitrii n-au observat când Ivan a ridicat pagaia și a arătat că aceasta fusese ruptă. Din cauza valurilor, barca a depășit linia celor 25 de metri și Ivan s-a văzut nevoit să continue cursa cu un ciot de pagaie, încercând să nu depășească limitele culoarului de concurs.
După 3 minute de la sosirea penultimului sportiv, Ivan s-a apropiat de sosire, în aplauzele publicului, care nu avea cum să vadă că el se folosea de pagaie ruptă. După terminarea cursei a fost declarat descalificat prin abandon, contrar regulamentului care nu prevedea un barem de timp în care să se desfășoare proba.
După contestații din partea oficialilor români, lui Ivan i s-a acordat dreptul de a participa la recalificări. Atunci a început miracolul. Patzaichin, deși era mai obosit decât toți adversarii săi, a participat la recalificări, apoi a mers în semifinale și în finală, unde a terminat pe primul loc într-o manieră categorică.
Întâmplarea aceasta ar trebui să fie lecția de istorie a românilor. Un neam care s-a trezit dintr-o dată cu țara frântă în două. Dar care a găsit puterea să se ridice, să strângă din dinți și să meargă mai departe pentru a-și vedea visul împlinit: Cununa de Lauri a Unirii.
În 2020 numărul medaliilor va conta mai puțin. Sportivii noștri se vor întoarce de acolo cu cel mai strălucitor trofeu: Declarația în fața lumii că SUNTEM UN SINGUR NEAM.
Malurile Prutului vor fi atunci mai apropiate ca niciodată. Va rămâne între ele loc doar atât cât să treacă luntrea lui Patzaichin, iar noi nu vom ști unde se termină ramurile sălciilor plânse atâtea decenii și unde încep pletele marelui învingător.
La mulți ani, Maestre! Să ne trăiești, Basarabie frumoasă! Să ne trăiești, Românie întreagă!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER